Geta Vedeta

     Deunăzi, priveam ştirile de seară PRO TV. Nimic deosebit, accidente, omoruri, violuri, replici usturătoare între politicieni, învinuiri ş.a.m.d.

     Totuşi a fost o ştire care mi-a atras atenţia:

     Geta Burlacu a provocat un mic acident şi se pare că era în stare de ebrietate la volan. „Se mai întâmplă” mi-am zis eu gata să o iert în adâncul sufletului, bine că nu sa comportat ca Victoria Vilnic (http://www.protv.md/stiri/social/soferita-beata-face-show-la-dispensar.html) surprinsă în ipostază similară. Ca mai apoi un domn să ne spună că poliţiştii au lăsat-o să plece, de altfel s-a văzut şi din ştire, pentru că e vedetă. Ea a fost lăsată să urce în maşină „aşa” cum era  şi a  plecat. Aseară expertiza a „dovedit” lipsa alcoolului în sângele şoferiţei.

       Această fază m-a transferat imaginar în trecutul nu prea îndepărtat. Şi anume iarna 2011 când „bravul” nostru primar Dorin Chirtoacă se găsea la volanul unei maşini de curăţit zăpada. Mai ţineţi minte ce s-a întâmplat? Corect, primarul a fost amendat de poliţia plătită din contul primăriei. Plus că jurnaliştii nu s-au sinchisit să-l arate la toate canalele de ştiri. De ce poliţia nu a acţionat la fel în cazul Getei?

     O să-mi spuneţi că e imposibil să fi scăpat fără a le da ceva la „mână”. De acord, dar diferenţa e că amenda lui Chirtoacă s-a dus în fondul primăriei iar cea a Getei în buzunarul ştiţi voi a cui. Şi posibil din banii primarului au fost procurate nişte becuri de iluminare a străzilor, pe când din banii Getei.....

„Ţiganii” şi „Maldavanii”

     Romii, în societatea noastră dintotdeauna au fost plasaţi pe treapta cea mai de jos. „Argaţi”, „şmecheri”, „vrăjitori” - acestea de regulă sunt cuvintele ce li se atribuie. Mamele ne interzic să ne jucăm cu copii romi pentru că ei nu sunt „buni”. La şcoală trebuie să ne ferim de ei pentru că sunt murdari şi a.m.d.

     Cât este de adevărat? 

     Personal, nu am avut ocazia să stau de vorbă cu vreo unul, dar sunt convins că practic, nu cunoaştem nimic despre ei.  Şi ne lăsăm induşi în eroare de un stereotip cultivat de-a lungul secolelor, precum că, romii sunt răi.

      Iar ei la rândul lor se comportă aşa cum au fost trataţi, prin urmare comportamentul lor este un răspuns la aşteptările noastre şi nimic mai mult.

       Îi dispreţuim, nu ne împrietenim cu ei, îi marginalizăm, îi ignorăm. Iar când vine vorba de excursii la Soroca, păi atunci toţi străinii sunt plimbaţi prin „Dealul Ţiganilor” să vadă minunăţiile de castele. Am fost şi eu pe acolo şi, sincer, nu m-a mpresionat nimic. Case nefinisate, urâte, exagerat de mari, drumuri nepavate,  într-un cuvânt - sărăcie. Vă sfătui să mergeţi pe „Dealul Telecentrului” din Chişinău. Iată acolo castele, frate, iată unde ar trebui să meargă turiştii.

     Cine nu se mândreşte cu aşa capodopere ca: „Lăutarii”, „Budulai”, „Tabor uhodit v Nebo”, sau ceva mai recent,  desenul animat „Ţiganul” şi cântecul Zdubilor „Ţiganul şi OZN”? Aici imediat ne umflăm în pene de realizările noastre. Oare ale noastre să fie?

     Păi dacă ne mândrim cu ei de ce să nu îi acceptăm? Cu atât mai mult cu cât ei sunt singura minoritate naţională care ne vorbeşte şi ne învaţă limba.

Hai Romală!   

Casa

    Acest documentar l-am gasit întâmplător şi am rămas uimit. Merită să fie vizionat. Te ajută să priveşti în  retrospectivă asupra noastră, a oamenilor.   

    Un sfat pe care l-aş da este, dacă vreţi să vizionaţi întreg filmul trebuie să dispuneţi de timp. 

Versiunea completa o puteţi găsi folosind link-ul de mai jos:
http://www.youtube.com/watch?v=jqxENMKaeCU&feature=watch-now-button&wide=1

Lecţia dată de un American

    Anul trecut am cunoscut un cetăţean al Statelor Unite cu numele Alex Demkin-Dick.  Ne-am împrietenit.  Am încercat să-i împărtăşesc din cultura noastră pe cât a fost posibil. Anul Nou l-am întâlnit în sânul familiei mele, la fel şi sărbătoarea de crăciun. De Paşte i-am spus:

    - Dacă vrei să vezi cum întâlnim Paştele trebuie să participi nu doar la partea festivă dar şi la pregătiri. 

     Deci, l-am luat la părinţi acasă,  i-am dat peria în mână şi... a vopsit un şopron băiatul. Tata ne mai cinstea cu vin, iar mama  aducea câte o gustărică.  Noaptea a mers la Slujba bisericeasca, s-a chinuit un pic, dar până la urmă a fost o experienţă ce a meritat efortul.  Dimineaţa s-a spălat pe faţă cu ouă şi bani, apoi am stat la masă.  Într-un cuvânt „ca la Moldoveni”.

      Pe cât de mult am împărtăşit cu el pe atât de mult am învăţat lucruri noi. În casa unde trăieşte, la bucătărie are o căldăruşă specială pentru gunoiul organic, pe care o aruncă în grădină. Am fost dogenit de cîteva ori că nu pun unde trebuie cojile de  banană. Personal îi credeam alintaţi la mîncare şi haine, s-a dovedit a fi invers. Nu are nici o treabă daca haina e un pic ruptă sau adidaşii murdari. Ştiu să-şi numere banii şi îi cheltuie cu cap.

     Cel mai tare am rămas impresionat  de dragostea pentru animale. A „adoptat” un câine maidanez pe care un alt american l-a găsit pe drum lovit de o maşină şi l-a dus la spital. Un câine care zici că a fost găsit la o gunoişte. Personal când l-am văzut am zis că posibil s-a smintit. Dar de fapt smintit sunt eu şi nu americanul.  Câinele a fost sterilizat, vaccinat, i s-a introdus un cip de urmărire şi luni pleacă în Statele Unite.

     M-a pus pe gânduri. Ce ne încurcă nouă să procedăm la fel? Oare la multitudinea de maşini luxoase şi vile în capitală nu ne putem permite să curăţim oraşul de câini vagabonzi? Mereu dăm vina pe stat, primar, preşedinte, ţară.  Plecăm de aici, dar cel mai rău e că nu schimbăm mentalitatea.

     Alex îţi mulţumesc.

Pastilele zilelor

Parcul Valea Morilor. Un cablu stă atârnat peste trotuar, nu departe
se află topoganul copiilor.

Ora 10:00, strada Vadul lui Vodă. Lumina arde ca în plină noapte.Cred că iar primarul e vinovat. Interesant care primar al Capitalei sau  al Raionului respectiv ?

Şoseaua Hânceşti. Atenţie la semnul rutier "Trecerea de Pietoni"
Nici o şansă pentru şoferi să-l vadă!

To be...live or not to be...live

      Privind ştirile de seară la televizor foarte des mă trezesc în faţa unor dileme. Ultimul exemplu este ştirea dată de PRO TV despre demiterea din funcţie a şefului Departamentului Instituţii Penitenciare Vadim Cojocaru. 

      Anunţul a fost făcut de însăşi Ministrul Justiţiei Oleg Efrem, care a spus că generalul a fost reangajat ilegal, mai exact a fost încălcată procedura de numire la această funcţie. Domnul Ministru mai spune că potrivit legii numirea în funcţie este de competenţa Colegiului Ministerului de Justiţie şi nu al Ministrului.

    Tot în acea emisiune a fost contactat şi Domnul Alexandru Tănase, care în acea perioadă ocupa funcţia de Ministru de Justiţie pentru a se exspune la acest subiect. Dumnealui ne relatează că „această declaraţie e o prostie, Ministrul este cel care angajează şi nu colegiul. Colegiul este un organ consultativ şi de fapt această acţiune este un pretext pentru promovarea în funcţie a altor persoane”

     Acum eu, cel ce priveşte ştirea mă întreb. Din moment ce unul este Ministru al Jistiţiei şi altul a fost, presupun că sunt şcoliţi şi fiecare din ei ştie ce vorbeste şi ar putea argumenta cele spuse. Bine, dar eu ce mă fac, cui să-i dau crezare? Din ei doi sau cineva minte sau nu este competent.

     Şi uite dileme de felul acesta înălneşti în ştirile noastre la tot pasul. Daca la aşa nivel decizional nu este o concordanţă în declaraţii, atunci ce să mai vorbim de medicină, educaţie şi alte domenii.

 În această ordine de idei fiecare dintre noi ar trebui să devină şi jurist şi medic şi specialist în construcţii şi......

Dacă ai spus HRR spune şi HAM

   Situaţia creată la recepţia de la Ambasada Rusiei a trezit nemulţumiri în societatea noastră. Şi nu numai. Moldoveni şi-au făcut treaba, jos pălăria. Au acţionat aşa cum prevede codul diplomatic în cazuri asemănătoare, s-a văzut clar că suntem şi vom fi susţinuţi de UE şi SUA. Din momentu ce diplomaţii acestor ţări au urmat exemplul delegaţiei moldoveneşti, acesta este un mesaj clar şi evident de a cui parte a baricadei cine se află.

     Următorul pas trebuie să-l facă cei de la conducerea acestei ţări.....

     Până la moment i-am auzit pe Filat care a constatat că am fost jigniţi şi atât. Dar cum va fi pedepsit cel ce ne-a jignit? Ghimpu a fost direct şi are dreptate: Kuzmin trebuie să plece.

     Cât vom fi insultaţi şi scuipaţi în  faţă? De ce de fiecare dată căutăm scuze pentru greşalele altora?  De ce suntem aşa de fricoşi, de ce Vlad Ţepeş nu s-a temut să bată cuile în capul solilor turci care nu au dorit să se descopere în faţa lui, iar nouă ne este frică să spunem V. Kuzmin „persona non grata”. 

De unde se trage neamul lui Voronin (Bujeniţa)

Vă propun să aruncaţi o privire, concluziile le face fiecare pentru el. Un adevăr rostit în acest filmuleţ e că: Kain şi Abel au fost şi ei fraţi........................................

Isidor Sârbu (n. 1886, satul Corjova, gubernia Herson, Imperiul Rus) a fost un luptător împotriva comunismului.

Biografie:

Isidor Sârbu s-a născut în 1886 în satul Corjova, aflat pe atunci în Imperiul Rus.

În timpul colectivizarii din URSS a fost considerat un culac şi pe 14 martie 1933 i-au fost confiscate casa, 38 ha şi a fost ţinut la puşcăria dinTiraspol trei luni. A fost prima perioadă de închisoare, unde şi-a petrecut majoritatea timpului în perioada interbelica.

Cronologie:

§  1881: se naste Isidor Filipovici Sârbu în satul Corjova; soţia Tatiana Sârbu se naşte în 1880.

§  14 martie 1933: i-au fost confiscate casa, 38 ha şi a fost ţinut la puşcăria din Tiraspol timp de trei luni

§  1933: Isidor Sârbu împreună cu soţia Tatiana Chirilovna Sârbu au fost răsculăciţi şi lăsaţi fără o fărâmă de pâine, împreună cu cei şapte copii pe care îi aveau;

§  20 iulie 1935: i s-a ridicat paşaportul pe motiv că a fost eliberat nelegal;

§  1935: Judecaţi şi exilaţi cu interdicţia de a veni la Corjova;

§  28 decembrie 1935: Secţia raională de miliţie Dubăsari îl reţine pe Sârbul şi îl obligă să părăsească localitatea. A semnat pentru a pleca, dar continua să locuiască în Corjova.

§  14 ianuarie 1936: Judecaţi din nou de „troika" NKVD pentru că au „încălcat regimul de paşapoarte şi pe cel de şedere în zonă cu statut special" (prin zonă cu statut special se înţelegea satul Corjova);

§  29 aprilie 1936: pedeapsa e schimbată prin decizia troicii NKVD a RSSU din 29/IV-1936 la trei ani interdicţie de a locui în regiunile cu statut special ale URSS.

§  26 octombrie 1937, Sârbul I.F. a fost reţinut de către secţia raională de miliţie Dubăsari şi a fost obligat, prin semnătură, să părăsească regiunea cu statut special.

§  20 decembrie 1937: Sârbul Tatianei Chirilovna a fost reţinută a doua oară, fiind obligată, prin semnătură, să părăsească (regiunea cu statut special), dar ea a încălcat regimul de paşapoarte şi continua să locuiască în regiunea cu statut special.

§  26 ianuarie 1938: pentru încălcarea regimului de paşapoarte, Sârbul I.F. a fost arestat de secţia raională de miliţie Dubăsari şi închis la închisarea din Tiraspol. Este condamnat la închisoare pe un termen de doi ani în închisoare cu regim general.

§  1 februarie 1938: Judecaţi şi condamnaţi a patra oară, tot de organele represive comuniste, fiind din nou deportaţi.  Sursa: "Wikipedia"

RĂSĂRITA

Un lucru pe care l-am observat plimbându-mă prin parcurile şi ogrăzile din Chişinău este că toţi mănâncă seminţe de floarea soarelui, sau cum se spune în popor “răsărită”. O ronţăim cu ardoare, ne dor buricele de la degete,  limba ni se umflă,  însă noi continuăm să o mâncăm cu o devotare de invidiat pe care nu o demonstrăm din păcate în alte domenii. Cojile, le aruncăm tot acolo unde şi mâncăm, adică jos. Şi nimănui nu-i pasă,  nimeni nu îşi pune întrebarea  de ce facem gunoi, dar toţi ne plângem că oraşul este murdar. Unii deştepţi te lasă blocat cu replici de felul : “cojile de răsărită contribuie la îmbunătăţirea solului”.  Mediocrii!

Nu avem pe cine ne supăra, aşa am deprins de la părinţi şi bunei, şi aşa îi învăţăm pe copii noştri. Fiind puştan priveam uimit femeile de la sat care ieşeau în drum la o vorbă şi mâncau “răsărită”. Încercam să le emit, să bag seminţa în gură şi în acelaşi timp să vorbesc, şi să las cojile să-mi stea lipite de buze până cad singure, dar nu-mi reuşea. Eram uluit cum de ele reuşesc acest lucru, iar eu ba. Nu ştiam că e o artă şi asta, iar experienţa vine cu timpul. 

Deunăzi am urcat în rutieră şi ce credeţi că văd? Şoferul mănânca răsărită, în timp ce conducea, desigur. Te opreşte poliţistul pe drum şi de la el aduce a “răsărită”. Intri în magazin după cumpărături şi vânzătoarea te întâlneşte cu coji pe buze. O mâncăm când ne odihnim, o mâncăm când discutăm, o mâncăm când lucrăm şi culmea o mâncăm... când mâncăm! A devenit o boală a naţiunii, măcar ia şi schimbă ramura de măslin din ciocul vulturului pe una de floarea soarelui.

I-aş sugera viitorului nostru primar (oricine ar fi), să ridice un monument. Mă refer la un monument  ce ar reprezenta o seminţă mare de floarea soarelui (rasarită) şi nişte coji  împrăştiate la bază. Locul în care să fie amplasat poate fi discutat, dar cu certitudine că trebuie să stea în centrul capitalei, să ne reamintească permanent de boala de care suferă această naţiune – RĂSĂ(RÂIE).

Dodon 0-0 Chirtoacă

Cele mai fierbinte teme de discuţie la moment în politica Moldovenească - sunt alegerile locale din 5 iunie 2011.

Săptămâna aceasta am urmărit întâlnirea dintre Domnii Dodon şi Chirtoacă la Publika TV. Aşteptând începutul emisiunii credeam că voi asista la o luptă în octagon. A ieşit însă, un „sparing” de antrenament.

La general mi-a plăcut, nu au fost ridicoli, cât de cât s-au respectat unul pe altul şi au fost profesionişti. (vă daţi seama dacă venea Ghimpu şi Voronin, la ce asistam). Ceia ce am remarcat este că:
- Moderatoarea nu a reişit să-i direcţioneze pe participanţi. Posibil nu are destulă experienţă şi probabil nu era percepută ca o persoană cu autoritate în domeniul dat.
- Mult timp  s-a irosit pe explicarea motivului de refuz a invitaţiilor la dezbaterile  publice.
- Analistul politic Domnul Boţan a fost ca de obicei la nivel. Când intervenea Dumnealui, elevii, pe loc se linişteau şi îi dădeau ascultare. Vorbea calm, obiectiv şi la subiect, încercând în acelaş timp să-i facă pe politicieni să înţeleagă ce l-ar interesa pe telespectator.
 - Domnul Dodon tot o ţinea cu „constructivizmul”, mai mult decât a fost necesar şi aceasta mă pune pe gânduri. Poziţia corpului şi zâmbetul ironic nu ştiu de ce dar îmi amintea de şeful lui
-La întrebarea lui Dodon despre angajarea unei companii municipale „Idelitate” pentru reparaţia drumului Alba Iulia, Chirtoacă a inceput să-şi frece nasul. După cartea lui Alan Peez „Limbajul Gesturilor”aceasta  înseamnă că persoana nu spune adevărul sau ascunde ceva.
- Un plus pentru Chirtoacă a fost că nu a folosit foile ceia ce nu putem spune despre Dodon şi Chortoacă nu a ezitat să accentuieze acest fapt.

 Cum am spus, la general emisiunea a fost ok, dar din cauza timpului limitat sau a moderatorului, s-a discutat despre tot şi despre nimic în parte.

Presupun că adversarii s-au studiat, acum au mers acasa pentru antrenament şi posibil să asistăm şi la alte dezbateri dar deja mult mai interesante.

Prognoza personală pentru alegerile de primar: Lupta principală se va da între Dodon şi Chirtoacă. Turul doi este inevitabil. Chirtoacă va câştiga la o distanţă foarte mică.

Întrebare adresată D-lui Dodon pe bloggul personal

    Domnule Dodon! Am privit un reportaj despre conferinta de presa pe care aţi ţinut-o in faţa casei Puşkin în scopul salvării monumentelor istorice din capitală şi în special a casei sus menţionate. Nobilă pornire, nu zic, dar V-aţi trezit cam târziu stimabile. Am încercat să găsesc dacă aţi scris pe blogg despre distrugerea caselor istorice şi nu am găsit nimic. Sau să găsesc o replică de condamnare a acţiunilor de demolare a monumentului de pe strada Columna colţ cu B. Bodoni  - şi iar nimic.
     De ce nu va durut sufletul pentru arhitectura Chişinaului până acum?! Sau durerea a venit pe neaşteptate şi tocmai atunci când candidaţi pentru funcţia de primar? Dacă nu ştiţi(ar fi straniu caci aţi fost 8 ani la putere)dar demolările s-au ţinut lanţ de această capitală odată cu independenţa, şi condamnaţi ar trebui sa fiţi voi, toţi cei care v-aţi perindat la conducere.
     Va sugerez să aruncaţi o privire http://orailean.blogspot.com/2011_01_01_archive.html  să vedeţi ce sa facut în capitală la capitolul monumente istorice atâta timp cât D-stră aţi fost ocupat cu politicul.
Altă temă pe care doresc să o abordez - defunctul domn Puşkin şi exilul lui la Chişinău. O să fiu scurt. După cum toţi ştiu D-stră vă consideraţi şi sunteţi Moldovean. Deci, ca reprezentant al naţiunii "privilegiate" al acestei ţări, Vă întreb cum apreciaţi poeziile  poetului la adresa băştinaşilor atâta timp cât s-a aflat în exil?
"Проклятый город Кишинев!
Тебя бранить язык устанет.
Когда-нибудь на грешный кров
Твоих запачканных домов"
"Sredi neistovîh ţîganok
Ia, kak Orfei sredi vakhanok.
V crugu koketok moldovanok,
Pojalui, Bog sredi bolvanok.

Zato mej grustnîh moldovan
Ne lani v ovraghe livinom.
Vernee, lev mej obezian.
Ia – koni arabskii Alimadan
V smirennom tabune oslinnom."
http://orailean.blogspot.com/2011_03_01_archive.html şi http://orailean.blogspot.com/2011/04/meciul-cu-puskin-continua.html

     Nu vă simţiţi jignit şi înjosit de fratele mai mare? Sper să vă scadă din înflăcărare, sau din dorinţa de a atrage cât mai mulţi simpatizanţi sunteţi în stare să vă vindeţi şi sufletul.

Vă mulţumesc, sper să nu fiu cenzurat sau ignorat

p.s. lincul de pe bloggul lui Dodon http://dodon.md/2011/05/apel-la-corectitudine-si-echilibru/ 

Pastila de râs

                                 

Intersecţia Puşkin cu Cogâlniceanu. Domnul cu pricina a parcat exact pe trecerea de pietoni....... Să fiu sincer din cauza lipsei de spaţiu de parcare parchez şi eu maşina suindu-mă pe trotuar. Scopul scuză mijloacele.







                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                               

  Reminiscenţe ale duhului Sovietic. Într-o localitate din sudul ţării. Poate în capitală a ajuns democraţia, la sat oamenii trăiesc aşa cum au trăit şi mai înainte, adică  „RĂU”.

Intrând în acest ascensor de pe strada T. Gheorghe mi-a trebuit să urc la etajul cinci. Aşa şi nu am înţeles pe care buton a trebuit să apăs!?!?

                    

Un panou de publicitate. Patronii nici nu s-au încordat sa pună în imagine o sticlă produsă aici la noi în Moldova. Reclamăm vinul Moldovenesc dar tot cu sticla Franţuzească. 

În această poză totul este haios. Prima, e că gardul a fost construit pe trotuar. A două, că, cine a făcut trecerea improvizată a  făcut-o alăturea. Orăşelul Academic de la Telecentru.

Noi suntem soluţia

        Ştim bine că naţiunea germană este una muncitoare şi disciplinată. Englezii sunt şi ei disciplinaţi, pedanţi şi mai reci. Spaniolii sunt ferbinţi, gălăgioşi şi puşi pe distracţii. Ruşii nebuni, tupeişti şi iubitori de vodkă. Dar cum suntem noi, Moldovenii?
      Am fi oare aşa de harnici, buni la inimă şi muncitori cum ne-am considerat din totdeauna? Caracteristicile menţionate poate şi au fost ale noastre, însă acum cred eu, că nu mai sunt. Ne-am schimbat....

     Straniu  sau nu dar cei ce sunt în stare să schimbe această situaţie suntem tot noi, Moldovenii şi nimeni altul. Plecăm din ţară în căutarea norocului şi a unei vieţi mai bune. Dar ne-am pus întrebarea cine se face vinovat de ceia ce se petrece la noi? Într-o discuţie cu un prieten l-am întrebat:

-       De ce traim aşa de rău? Proşti, nu suntem! de lucrat, lucrăm! unde pleacă moldovenii sunt apreciaţi! depunem efort, dar parcă suntem blestemaţi.

-          Problema e în poziţionarea proastă a teritoriului, mi-a răspuns el.

      Posibil, nu spun nu. Dar cu cât e mai proastă poziţionarea noastră decât a Japoniei, sau a ţărilor Baltice, dar ce spuneţi despre Georgia? Totuşi, problema cred că este în noi, oamenii. În atitudinea noastră faţă de noi înşine, în dorinţa noastră de a schimba situaţia şi în efortul pe care îl depunem. Eu aş spune că poziţionarea ar trebui să o transformăm într-un avantaj. De ce nu am face din Moldova un fel de „Hong Kong” sau un „Switzerland ”al Europei. Cu capacitatea noastră de adaptare, posibilitatea de a vorbi două limbi (cel puţin) de ce nu am fi un „hub” de conectare a Europei cu Rusia, inclusiv cu parte ei Asiatică şi cu restul ţărilor din comunitate. Ce ne împiedică să devenim un centru informaţional sau financiar prin care ar avea loc tranzacţii bancare iar noi am juca rolul de conector? Vă spun ce, oamenii. Cel mai important resurs a unui stat nu este petrolul, gazul şi cărbunele (ruşii îl au cu duiumul), sau aşezarea geografică. Cel mai preţios bun pe care il poate avea statul este OMUL! Atâta timp cât vom ignora acest adevăr, vom rămâne unde suntem 

Afacere de doi bani

     Săptămâna trecută sa încheiat prima promoţie a ediţiei de carte “Classic Disney” a ziarului “ADEVĂRUL”. La care am participat şi eu, iar în prezent continuui să adun colecţia de 100 de cărţi.

      Personal, cred că această acţiune este binevenită. În primul rând, se simte lipsa de carte în limba Română, piaţa e abundată de literatura rusă. Daca stau bine şi analizez atunci îmi dau seama că personal am citit mai multe cărţi în limba rusă decât în limba maternă (adică Româna). Un alt indiciu în suportul acestei idei ar fi preţul. O simplă vizită la librărie însoţită cu comparare de preţuri  ne indică o  diferenţă evidentă. Şi în ultimul rând calitatea cărţilor promoţionale e destul de bună în raport cu costul. Să fim sinceri, nu avem chiar aşa mulţi moldoveni care îşi permit să cumpere aceste cărţi fără a simţi impactul.

     Sunt sigur că putem găsi păreri în suportul acestei idei şi contra, însă, nu cred că veţi nega faptul că această acţiune se bucură de un succes destul de mare.

     Să revin, totuşi la gândul cu care am început acest articol. Deci, în fiecare marţi între 07:30 şi 08:00 trec pe la chioşc şi cumpăr cartea promoţională, pentru ca seara, să-mi bucur odrasla. Totul a mers bine până la ultima carte din această colecţie. În dimineaţa ceea am trecut pe la trei chioşcuri, fără nici un rezultat. Dezamăgit, am mers la servici şi mare mi-a fost mirarea când am văzut aceia-şi carte pe sit-ul 999 la preţul de 100 de lei.

     Şi cum să-i explic copilului că nu i-am adus cadoul din cauza unui excroc ieftin care nu-l ajunge capul de ceva mai mult decât să cumpere o carte şi să o vândă mai scump. Nu am nimic împotriva micului business, chiar sunt pentru, însă suport afacerile care îţi pun mintea în mişcare şi te face să gândeşti. Veţi spune: dar ce fac cei de la pi-aţă, oare nu e una şi aceia? De acord, similitudeni sunt, dar vă rog să mergeţi să vorbiţi cu cei de la piaţă şi veţi vedea oare e chiar aşa de uşor cum pare.

     Deşi dorinţa de a-mi bucura copilul era foarte mare, am hotărât să nu încurajez astfel de activităţi. Ziarul a promis că va tipări un alt set, pentru a acoperi deficitul, urmează să aştept. Ceea ce îi sfătui şi pe alţIi să facă.

Meciul cu Puskin continuă

O iniţiativă din partea unor cetăţeni ai capitalei:


Primarului General al Municipiului Chişinău, Dorin Chirtoacă 
Consiliului Municipal Chişinău 

*** Cerere de reamplasarea la locul iniţial al monumentului lui A. Puşkin *** 

"PROKLEATÎI GOROD KIŞINEV" (BLESTEMATUL ORAŞ CHIŞINĂU) 

Pe Aleea Clasicilor Literaturii Române din centrul Chişinăului (parcul Ştefan cel Mare), în cel mai de cinste loc stă cocoţat bustul lui Alexandr Puşkin, pe postamentul căruia sunt cioplite versurile ce-i aparţin: 

"Cu lira nordică, dând glas pustietăţii 
Am poposit aici..." 

Cuvântul "pustietăţii" ar fi însemnând că atunci, în acea perioadă, când Alexandr Puşkin fusese exilat în Basarabia (1820), moldovenii nu aveau tradiţiile, obiceiurile, folclorul care-l au acum Oare marele poet rus a văzut numai locuri pustii şi n-a putut să-l impresioneze nimic De ce Basarabia, în viziunea lui era un loc pustiu 

Într-o scrisoare a sa, din 1830, scrisă deja după plecarea lui Puşkin din Basarabia, el îi comunica amicului său din Chişinău N.S.Alexeev: "Aflarea mea în Basarabia nici până în ziua de azi nu mi-a lăsat vreo amprentă cât de cât, nici poetică, nici prozaică". 

În prefaţa ediţiei complete a lui Alexand Puşkin din 1887, aflăm preocupările şi pasiunile ce le-a avut tânărul surghiunit în Basarabia: "Vinul, jocul de cărţi, turbulenţa după cochetele şi uşuraticele fete moldovence, grecoaice, italience, evreice şi ţigance: confruntările zvăpăiate cu potlogarii, coţcarii... în sfârşit – două dueluri, care s-au terminat cu bine, acestea erau manifestările tânărului şi aprigului surghiunit". 

Dintr-o altă scrisoare adresată de către Alexandr Puşkin amicului său: "Zdesi u nas moldovanno i toşno, ah Boje moi..." ("Aici la noi e moldovenime şi greaţă, Dumnezeul meu..."!) (vol.7, S-Petersburg, 1903, pag.47) 

Cum oare puşkiniştii înţeleg cuvântul "moldovanno" (moldovenime) Cuvântul "toşno" (greaţă), însă, nu exprimă nici un dubiu, nu-i aşa 

Acelaşi "respect" al poetului faţă de noi în "Evghenii Oneghin". În română ar fi aşa: 

"Eu v-am uitat cu nordu-n ceaţă 
Stoliţa, dragi concetăţeni 
Ca să-i trezesc în dimineaţă 
Pe somnoroşii moldoveni." 

Apoi mai turnând, ca din gavanos, următoarele strofe: 

"Sredi neistovîh ţîganok 
Ia, kak Orfei sredi vakhanok. 
V crugu koketok moldovanok, 
Pojalui, Bog sredi bolvanok. 

Zato mej grustnîh moldovan 
Ne lani v ovraghe livinom. 
Vernee, lev mej obezian. 
Ia – koni arabskii Alimadan 
V smirennom tabune oslinnom." 

În limba română: 

"Printre-ale ţigănimii mutre 
Eu sunt Orfeu ca printre cutre. 
Eu printre moldovence proaste 
Sunt Zeu al vechilor năpaste. 

Iar printre moldoveni sunt eu 
Nu căprioară, dar un leu. 
Mai bine zis, printre maimuţe 
Sunt leu şi cal de Almadan, 
Tu al măgarilor tăpşan." 

Este evident că poetul a avut o atitudine de ostilitate şi plină de aroganţă. Alexandr Puşkin venise la numai 8 ani după cotropirea Basarabiei de către Imperiul Rus. Poziţia lui Alexandr Puşkin – a unui om progresist al Rusiei – faţă de răpirea teriroriului dintre Nistru şi Prut la 1812: 

"Dunărea trebuie să devină reala frontieră dintre Rusia şi Turcia. De ce Ecaterina nu a realizat acest plan important la începutul revoluţiei franceze, când Europa nu avea timp să acorde atenţie la întăririle noastre militare, iar Turcia extenuată nu putea să ne opună nici o rezistenţă Acest lucru ne-ar fi scutit pe viitor de griji suplimentare." 

Din cartea "Viaţa lui Puşkin povestită de el şi contemporanii lui" (Moscova, 1987, pag.428): 

"E o chestie importantă: ce are de făcut Rusia Vom cuceri noi Moldova şi Valahia sub pretextul mijlocitorilor pacifişti, vom trece Dunărea în calitate de aliaţi şi duşmani ai duşmanilor lor" 

Apoi în viziunea sa Prutul era frontiera dintotdeauna a pământurilor aflate în posesiunea ruşilor: 

"Peste-al Bugeacului întins 
Pe unde Prutu-şi face cale, 
Ocrotind moşii ruseşti natale..." 

Moldovencele noastre pentru Puşkin erau "moldavskie durî", adică "proastele moldave" (opere complete, 1887, pag.388), iar oraşul Chişinău în viziunea poetului e: 

"Prokleatîi gorod Kişinev! 
Tebea braniti iazîk ustanet, 
Kogda-nibudi na greşnii krov 
Tvoih zapacikannîh domov 
Nebesnîi grom, konecino greanet..." 

În româneşte: 

"Blestemat oraş Chişinău, 
Am obosit să-ţi zic de rău. 
Cândva pe-acoperişul tău, 
Peste-ale tale case slute 
Va bubui un tunet greu!" 

A spus poetul şi... a plecat. A plecat, iar ilustrul nostru clasic Vasile Alecsandri, pe bună dreptate i-a răspuns cu următoarele versuri, recunoştinţă la atitudinea rusului, faţă de poporul nostru: 

"Fiind mai negru ca ţiganii 
Ce-ai tot cerşit la noi cu anii, 
Tu, cel primit cu dor de sus 
Nici bogdaproste nu ne-ai spus. 

Cu dar de pâine şi de sare, 
Cu vin din beciul nostru mare 
Te-am ospătat. Iar tu în zori 
Râzând, te-ai scârnăvit în flori. 

Apoi prin codri de milenii 
Ai tot umblat de dragul lelii. 
Ei, vezi atunci Pun mâna-n foc: 
Tu n-ai fost cal arab, ci PORC! 

Cine i-a permis să ne ponegrească, să ne insulte în opera sa pe care ruşii an de an o reeditează şi o popularizează nu numai la ei în ţară, ci pe toate meridianele globului Aceste injurii dăinuie în opera sa. Iar noi, puşkinizăm în continuare localităţile din Moldova. În toate oraşele şi orăşelile avem străzi ce-i poartă numele. În satul Dolna – muzeu şi monument. La Chişinău – casă-muzeu şi trei monumente ş.a.m.d. Iar în centrul Aleii clasicilor literaturii române de la Chişinău, aidoma unui feldfebel (fruntaş), ca reprezentantul "fratelui mai mare" stă monumentul lui. Deşi, din istorie este cunoscut că acest monument, a fost înălţat în altă parte din parcul respectiv. Prin anii 60 al secolului trecut, când s-a construit Aleea clasicilor, comuniştii l-au strămutat, ca să simbolizeze "influienţa marii culturi ruse, prin persoana lui A.Puşkin" asupra literaturii ...române. L-au amplasat comuniştii, în perioada sovietică! Monumentul propriu zis (autorul Opekuşin) a fost inaugurat la Chişinău în anul 1887 şi se afla într-un colţ al parcului, mai aproape de veceul public. 

PRIN ACEASTĂ PETIŢIE CEREM PRIMĂRIEI CHIŞINĂULUI SĂ REAMPLASEZE MONUMENTUL LUI PUŞKIN, CEL PUŢIN ÎN ACEL LOC INIŢIAL! 

Asta ar fi ceva firesc şi ar însemna un adevăr şi un loc care-l merită un poet din partea unui popor ce se respectă! 

ÎN CAPUL ALEII CLASICILOR LITERATURII ROMÂNE NU POATE STA ALTCINEVA DECÂT MARELE _MIHAI EMINESCU_, MONUMENTUL CĂRUIA CEREM SĂ FIE AMPLASAT ÎN LOCUL RESPECTIV! 

* * * * *