Powered By Blogger

Wednesday, April 20, 2011

Afacere de doi bani

     Săptămâna trecută sa încheiat prima promoţie a ediţiei de carte Classic Disney” a ziarului “ADEVĂRUL”. La care am participat şi eu, iar în prezent continuui să adun colecţia de 100 de cărţi.
      Personal, cred că această acţiune este binevenită. În primul rând, se simte lipsa de carte în limba Română, piaţa e abundată de literatura rusă. Daca stau bine şi analizez atunci îmi dau seama că personal am citit mai multe cărţi în limba rusă decât în limba maternă (adică Româna). Un alt indiciu în suportul acestei idei ar fi preţul. O simplă vizită la librărie însoţită cu comparare de preţuri  ne indică o  diferenţă evidentă. Şi în ultimul rând calitatea cărţilor promoţionale e destul de bună în raport cu costul. Să fim sinceri, nu avem chiar aşa mulţi moldoveni care îşi permit să cumpere aceste cărţi fără a simţi impactul.
     Sunt sigur că putem găsi păreri în suportul acestei idei şi contra, însă, nu cred că veţi nega faptul că această acţiune se bucură de un succes destul de mare.
     Să revin, totuşi la gândul cu care am început acest articol. Deci, în fiecare marţi între 07:30 şi 08:00 trec pe la chioşc şi cumpăr cartea promoţională, pentru ca seara, să-mi bucur odrasla. Totul a mers bine până la ultima carte din această colecţie. În dimineaţa ceea am trecut pe la trei chioşcuri, fără nici un rezultat. Dezamăgit, am mers la servici şi mare mi-a fost mirarea când am văzut aceia-şi carte pe sit-ul 999 la preţul de 100 de lei.
     Şi cum să-i explic copilului că nu i-am adus cadoul din cauza unui excroc ieftin care nu-l ajunge capul de ceva mai mult decât să cumpere o carte şi să o vândă mai scump. Nu am nimic împotriva micului business, chiar sunt pentru, însă suport afacerile care îţi pun mintea în mişcare şi te face să gândeşti. Veţi spune: dar ce fac cei de la pi-aţă, oare nu e una şi aceia? De acord, similitudeni sunt, dar vă rog să mergeţi să vorbiţi cu cei de la piaţă şi veţi vedea oare e chiar aşa de uşor cum pare.
     Deşi dorinţa de a-mi bucura copilul era foarte mare, am hotărât să nu încurajez astfel de activităţi. Ziarul a promis că va tipări un alt set, pentru a acoperi deficitul, urmează să aştept. Ceea ce îi sfătui şi pe alţIi să facă.

Saturday, April 2, 2011

Meciul cu Puskin continuă

O iniţiativă din partea unor cetăţeni ai capitalei:


Primarului General al Municipiului Chişinău, Dorin Chirtoacă 
Consiliului Municipal Chişinău 

*** Cerere de reamplasarea la locul iniţial al monumentului lui A. Puşkin *** 

"PROKLEATÎI GOROD KIŞINEV" (BLESTEMATUL ORAŞ CHIŞINĂU) 

Pe Aleea Clasicilor Literaturii Române din centrul Chişinăului (parcul Ştefan cel Mare), în cel mai de cinste loc stă cocoţat bustul lui Alexandr Puşkin, pe postamentul căruia sunt cioplite versurile ce-i aparţin: 

"Cu lira nordică, dând glas pustietăţii 
Am poposit aici..." 

Cuvântul "pustietăţii" ar fi însemnând că atunci, în acea perioadă, când Alexandr Puşkin fusese exilat în Basarabia (1820), moldovenii nu aveau tradiţiile, obiceiurile, folclorul care-l au acum Oare marele poet rus a văzut numai locuri pustii şi n-a putut să-l impresioneze nimic De ce Basarabia, în viziunea lui era un loc pustiu 

Într-o scrisoare a sa, din 1830, scrisă deja după plecarea lui Puşkin din Basarabia, el îi comunica amicului său din Chişinău N.S.Alexeev: "Aflarea mea în Basarabia nici până în ziua de azi nu mi-a lăsat vreo amprentă cât de cât, nici poetică, nici prozaică". 

În prefaţa ediţiei complete a lui Alexand Puşkin din 1887, aflăm preocupările şi pasiunile ce le-a avut tânărul surghiunit în Basarabia: "Vinul, jocul de cărţi, turbulenţa după cochetele şi uşuraticele fete moldovence, grecoaice, italience, evreice şi ţigance: confruntările zvăpăiate cu potlogarii, coţcarii... în sfârşit – două dueluri, care s-au terminat cu bine, acestea erau manifestările tânărului şi aprigului surghiunit". 

Dintr-o altă scrisoare adresată de către Alexandr Puşkin amicului său: "Zdesi u nas moldovanno i toşno, ah Boje moi..." ("Aici la noi e moldovenime şi greaţă, Dumnezeul meu..."!) (vol.7, S-Petersburg, 1903, pag.47) 

Cum oare puşkiniştii înţeleg cuvântul "moldovanno" (moldovenime) Cuvântul "toşno" (greaţă), însă, nu exprimă nici un dubiu, nu-i aşa 

Acelaşi "respect" al poetului faţă de noi în "Evghenii Oneghin". În română ar fi aşa: 

"Eu v-am uitat cu nordu-n ceaţă 
Stoliţa, dragi concetăţeni 
Ca să-i trezesc în dimineaţă 
Pe somnoroşii moldoveni." 

Apoi mai turnând, ca din gavanos, următoarele strofe: 

"Sredi neistovîh ţîganok 
Ia, kak Orfei sredi vakhanok. 
V crugu koketok moldovanok, 
Pojalui, Bog sredi bolvanok. 

Zato mej grustnîh moldovan 
Ne lani v ovraghe livinom. 
Vernee, lev mej obezian. 
Ia – koni arabskii Alimadan 
V smirennom tabune oslinnom." 

În limba română: 

"Printre-ale ţigănimii mutre 
Eu sunt Orfeu ca printre cutre. 
Eu printre moldovence proaste 
Sunt Zeu al vechilor năpaste. 

Iar printre moldoveni sunt eu 
Nu căprioară, dar un leu. 
Mai bine zis, printre maimuţe 
Sunt leu şi cal de Almadan, 
Tu al măgarilor tăpşan." 

Este evident că poetul a avut o atitudine de ostilitate şi plină de aroganţă. Alexandr Puşkin venise la numai 8 ani după cotropirea Basarabiei de către Imperiul Rus. Poziţia lui Alexandr Puşkin – a unui om progresist al Rusiei – faţă de răpirea teriroriului dintre Nistru şi Prut la 1812: 

"Dunărea trebuie să devină reala frontieră dintre Rusia şi Turcia. De ce Ecaterina nu a realizat acest plan important la începutul revoluţiei franceze, când Europa nu avea timp să acorde atenţie la întăririle noastre militare, iar Turcia extenuată nu putea să ne opună nici o rezistenţă Acest lucru ne-ar fi scutit pe viitor de griji suplimentare." 

Din cartea "Viaţa lui Puşkin povestită de el şi contemporanii lui" (Moscova, 1987, pag.428): 

"E o chestie importantă: ce are de făcut Rusia Vom cuceri noi Moldova şi Valahia sub pretextul mijlocitorilor pacifişti, vom trece Dunărea în calitate de aliaţi şi duşmani ai duşmanilor lor" 

Apoi în viziunea sa Prutul era frontiera dintotdeauna a pământurilor aflate în posesiunea ruşilor: 

"Peste-al Bugeacului întins 
Pe unde Prutu-şi face cale, 
Ocrotind moşii ruseşti natale..." 

Moldovencele noastre pentru Puşkin erau "moldavskie durî", adică "proastele moldave" (opere complete, 1887, pag.388), iar oraşul Chişinău în viziunea poetului e: 

"Prokleatîi gorod Kişinev! 
Tebea braniti iazîk ustanet, 
Kogda-nibudi na greşnii krov 
Tvoih zapacikannîh domov 
Nebesnîi grom, konecino greanet..." 

În româneşte: 

"Blestemat oraş Chişinău, 
Am obosit să-ţi zic de rău. 
Cândva pe-acoperişul tău, 
Peste-ale tale case slute 
Va bubui un tunet greu!" 

A spus poetul şi... a plecat. A plecat, iar ilustrul nostru clasic Vasile Alecsandri, pe bună dreptate i-a răspuns cu următoarele versuri, recunoştinţă la atitudinea rusului, faţă de poporul nostru: 

"Fiind mai negru ca ţiganii 
Ce-ai tot cerşit la noi cu anii, 
Tu, cel primit cu dor de sus 
Nici bogdaproste nu ne-ai spus. 

Cu dar de pâine şi de sare, 
Cu vin din beciul nostru mare 
Te-am ospătat. Iar tu în zori 
Râzând, te-ai scârnăvit în flori. 

Apoi prin codri de milenii 
Ai tot umblat de dragul lelii. 
Ei, vezi atunci Pun mâna-n foc: 
Tu n-ai fost cal arab, ci PORC! 

Cine i-a permis să ne ponegrească, să ne insulte în opera sa pe care ruşii an de an o reeditează şi o popularizează nu numai la ei în ţară, ci pe toate meridianele globului Aceste injurii dăinuie în opera sa. Iar noi, puşkinizăm în continuare localităţile din Moldova. În toate oraşele şi orăşelile avem străzi ce-i poartă numele. În satul Dolna – muzeu şi monument. La Chişinău – casă-muzeu şi trei monumente ş.a.m.d. Iar în centrul Aleii clasicilor literaturii române de la Chişinău, aidoma unui feldfebel (fruntaş), ca reprezentantul "fratelui mai mare" stă monumentul lui. Deşi, din istorie este cunoscut că acest monument, a fost înălţat în altă parte din parcul respectiv. Prin anii 60 al secolului trecut, când s-a construit Aleea clasicilor, comuniştii l-au strămutat, ca să simbolizeze "influienţa marii culturi ruse, prin persoana lui A.Puşkin" asupra literaturii ...române. L-au amplasat comuniştii, în perioada sovietică! Monumentul propriu zis (autorul Opekuşin) a fost inaugurat la Chişinău în anul 1887 şi se afla într-un colţ al parcului, mai aproape de veceul public. 

PRIN ACEASTĂ PETIŢIE CEREM PRIMĂRIEI CHIŞINĂULUI SĂ REAMPLASEZE MONUMENTUL LUI PUŞKIN, CEL PUŢIN ÎN ACEL LOC INIŢIAL! 

Asta ar fi ceva firesc şi ar însemna un adevăr şi un loc care-l merită un poet din partea unui popor ce se respectă! 

ÎN CAPUL ALEII CLASICILOR LITERATURII ROMÂNE NU POATE STA ALTCINEVA DECÂT MARELE _MIHAI EMINESCU_, MONUMENTUL CĂRUIA CEREM SĂ FIE AMPLASAT ÎN LOCUL RESPECTIV! 

* * * * *