Lecţia dată de un American

    Anul trecut am cunoscut un cetăţean al Statelor Unite cu numele Alex Demkin-Dick.  Ne-am împrietenit.  Am încercat să-i împărtăşesc din cultura noastră pe cât a fost posibil. Anul Nou l-am întâlnit în sânul familiei mele, la fel şi sărbătoarea de crăciun. De Paşte i-am spus:

    - Dacă vrei să vezi cum întâlnim Paştele trebuie să participi nu doar la partea festivă dar şi la pregătiri. 

     Deci, l-am luat la părinţi acasă,  i-am dat peria în mână şi... a vopsit un şopron băiatul. Tata ne mai cinstea cu vin, iar mama  aducea câte o gustărică.  Noaptea a mers la Slujba bisericeasca, s-a chinuit un pic, dar până la urmă a fost o experienţă ce a meritat efortul.  Dimineaţa s-a spălat pe faţă cu ouă şi bani, apoi am stat la masă.  Într-un cuvânt „ca la Moldoveni”.

      Pe cât de mult am împărtăşit cu el pe atât de mult am învăţat lucruri noi. În casa unde trăieşte, la bucătărie are o căldăruşă specială pentru gunoiul organic, pe care o aruncă în grădină. Am fost dogenit de cîteva ori că nu pun unde trebuie cojile de  banană. Personal îi credeam alintaţi la mîncare şi haine, s-a dovedit a fi invers. Nu are nici o treabă daca haina e un pic ruptă sau adidaşii murdari. Ştiu să-şi numere banii şi îi cheltuie cu cap.

     Cel mai tare am rămas impresionat  de dragostea pentru animale. A „adoptat” un câine maidanez pe care un alt american l-a găsit pe drum lovit de o maşină şi l-a dus la spital. Un câine care zici că a fost găsit la o gunoişte. Personal când l-am văzut am zis că posibil s-a smintit. Dar de fapt smintit sunt eu şi nu americanul.  Câinele a fost sterilizat, vaccinat, i s-a introdus un cip de urmărire şi luni pleacă în Statele Unite.

     M-a pus pe gânduri. Ce ne încurcă nouă să procedăm la fel? Oare la multitudinea de maşini luxoase şi vile în capitală nu ne putem permite să curăţim oraşul de câini vagabonzi? Mereu dăm vina pe stat, primar, preşedinte, ţară.  Plecăm de aici, dar cel mai rău e că nu schimbăm mentalitatea.

     Alex îţi mulţumesc.