Dacă privim societatea noastră ca o alcatuire din mai multe verigi, atunci, ea, poate fi asemănată cu un lanţ. Şi dupa cum inelele sunt prinse una de alta, aşa si noi oamenii depindem intr-o masură mai mare sau mai mică unul de altu. În cazul meu aş incepe de la unul din cel mai mic element, vânzătorul. Rare sunt cazurile când mergi la piaţă şi să nu fii minţit cu 100 sau 200 gr din produsele procurate. Şi cum pe parcursul zilei nu eşti unicul, se adună ceva. Bucuros că şi azi Dumnezeu la blagoslovit cu cumpărători naivi, tărgaşul se suie în maşină şi pleacă seara acasă. Pe drum este oprit de D-l Poliţist, pentru o încălcare sau nu (depinde de la caz la caz). În fine şi el, poliţistul, vrea să se “hrănească”, vânzătorul nu are ce face - îl remunerează. De data aceasta este bucuros, poliţistul şi-ii mulţumeşte acelui-aş Dumnezeu pentru grija purtată.
Dar ştiţi cum e serviciu prin forţele de ordine. Stai în frig, ploae, nu mănânci la timp te supra oboseşti, mişcare puţină. Vine timpul, ca poliţistul să meargă la doctor. Măria sa medicul, îl tratează, dar de, pentru o atitudine mai bună şi o grijă mai mare, îi bagă nea poliţaiul vri-o doua miare. Căci aşa e la noi, daca te-a lecuit, tre să vii la urmă cu flori şi ciocolate. Medicul îl ridică şi el în slăvi pe bunul Dumnezeu pentru pacienţi cumsecade.
Acum, feciorul doctorului cade într-o belea. Vorba bubului Creangă în povestea “Ivan tirbincă”: fără femei, vodkă şi tabaciok, - rară este distracţia. Părintele, iubindu-şi odrasla, aleargă repede la procuror. Fac ce fac şi cu un support financiar din partea lucrătorului medical “Întrebarea se rezolvă”.
Vine şi rândul procurorului: îşi ia sacoşa şi se duce la piaţă........
Exemple din acestea pot aduce o sumedenie, procesul a fost descris din punctual meu de vedere, însă vă daţi bine seama că se manifestă în toate direcţiile, şi fiecare din noi vrând ne vrând participă în acest lanţ al slăbiciunilor.
Oare de ce nu înţelegem că ne minţim singuri pe noi.
No comments:
Post a Comment