Anul trecut am cunoscut un cetăţean al Statelor Unite cu numele Alex Demkin-Dick.Ne-am împrietenit.Am încercat să-i împărtăşesc din cultura noastră pe cât a fost posibil. Anul Nou l-am întâlnit în sânul familiei mele, la fel şi sărbătoarea de crăciun. De Paşte i-am spus:
- Dacă vrei să vezi cum întâlnim Paştele trebuie să participi nu doar la partea festivă dar şi la pregătiri.
Deci, l-am luat la părinţi acasă,i-am dat peria în mână şi... a vopsit un şopron băiatul. Tata ne mai cinstea cu vin, iar mamaaducea câte o gustărică.Noaptea a mers la Slujba bisericeasca, s-a chinuit un pic, dar până la urmă a fost o experienţă ce a meritat efortul.Dimineaţa s-a spălat pe faţă cu ouă şi bani, apoi am stat la masă.Într-un cuvânt „ca la Moldoveni”.
Pe cât de mult am împărtăşit cu el pe atât de mult am învăţat lucruri noi. În casa unde trăieşte, la bucătărie are o căldăruşă specială pentru gunoiul organic, pe care o aruncă în grădină. Am fost dogenit de cîteva ori că nu pun unde trebuie cojile debanană. Personal îi credeam alintaţi la mîncare şi haine, s-a dovedit a fi invers. Nu are nici o treabă daca haina e un pic ruptă sau adidaşii murdari. Ştiu să-şi numere banii şi îi cheltuie cu cap.
Cel mai tare am rămas impresionatde dragostea pentru animale. A „adoptat” un câine maidanez pe care un alt american l-a găsit pe drum lovit de o maşină şi l-a dus la spital. Un câine care zici că a fost găsit la o gunoişte. Personal când l-am văzut am zis că posibil s-a smintit. Dar de fapt smintit sunt eu şi nu americanul.Câinele a fost sterilizat, vaccinat, i s-a introdus un cip de urmărire şi luni pleacă în Statele Unite.
M-a pus pe gânduri. Ce ne încurcă nouă să procedăm la fel? Oare la multitudinea de maşini luxoase şi vile în capitală nu ne putem permite să curăţim oraşul de câini vagabonzi? Mereu dăm vina pe stat, primar, preşedinte, ţară.Plecăm de aici, dar cel mai rău e că nu schimbăm mentalitatea.
Parcul Valea Morilor. Un cablu stă atârnat peste trotuar, nu departe
se află topoganul copiilor.
Ora 10:00, strada Vadul lui Vodă. Lumina arde ca în plină noapte.Cred că iar primarul e vinovat. Interesant care primar al Capitalei sau al Raionului respectiv ?
Şoseaua Hânceşti. Atenţie la semnul rutier "Trecerea de Pietoni"
Nici o şansă pentru şoferi să-l vadă!
Privind ştirile de seară la televizor foarte des mă trezesc în faţa unor dileme. Ultimul exemplu este ştirea dată de PRO TV despre demiterea din funcţie a şefului Departamentului Instituţii Penitenciare Vadim Cojocaru.
Anunţul a fost făcut de însăşi Ministrul Justiţiei Oleg Efrem, care a spus că generalul a fost reangajat ilegal, mai exact a fost încălcată procedura de numire la această funcţie. Domnul Ministru mai spune că potrivit legii numirea în funcţie este de competenţa Colegiului Ministerului de Justiţie şi nu al Ministrului.
Tot în acea emisiune a fost contactat şi Domnul Alexandru Tănase, care în acea perioadă ocupa funcţia de Ministru de Justiţie pentru a se exspune la acest subiect. Dumnealui ne relatează că „această declaraţie e o prostie, Ministrul este cel care angajează şi nu colegiul. Colegiul este un organ consultativ şi de fapt această acţiune este un pretext pentru promovarea în funcţie a altor persoane”
Acum eu, cel ce priveşte ştirea mă întreb. Din moment ce unul este Ministru al Jistiţiei şi altul a fost, presupun că sunt şcoliţi şi fiecare din ei ştie ce vorbeste şi ar putea argumenta cele spuse. Bine, dar eu ce mă fac, cui să-i dau crezare? Din ei doi sau cineva minte sau nu este competent.
Şi uite dileme de felul acesta înălneşti în ştirile noastre la tot pasul. Daca la aşa nivel decizional nu este o concordanţă în declaraţii, atunci ce să mai vorbim de medicină, educaţie şi alte domenii.
În această ordine de idei fiecare dintre noi ar trebui să devină şi jurist şi medic şi specialist în construcţii şi......
Situaţia creată la recepţia de la Ambasada Rusiei a trezit nemulţumiri în societatea noastră. Şi nu numai. Moldoveni şi-au făcut treaba, jos pălăria. Au acţionat aşa cum prevede codul diplomatic în cazuri asemănătoare, s-a văzut clar că suntem şi vom fi susţinuţi de UE şi SUA. Din momentu ce diplomaţii acestor ţări au urmat exemplul delegaţiei moldoveneşti, acesta este un mesaj clar şi evident de a cui parte a baricadei cine se află.
Următorul pas trebuie să-l facă cei de la conducerea acestei ţări.....
Până la moment i-am auzit pe Filat care a constatat că am fost jigniţi şi atât. Dar cum va fi pedepsit cel ce ne-a jignit? Ghimpu a fost direct şi are dreptate: Kuzmin trebuie să plece.
Cât vom fi insultaţi şi scuipaţi în faţă? De ce de fiecare dată căutăm scuze pentru greşalele altora? De ce suntem aşa de fricoşi, de ce Vlad Ţepeş nu s-a temut să bată cuile în capul solilor turci care nu au dorit să se descopere în faţa lui, iar nouă ne este frică să spunem V. Kuzmin „persona non grata”.
Vă propun să aruncaţi o privire, concluziile le face fiecare pentru el. Un adevăr rostit în acest filmuleţ e că: Kain şi Abel au fost şi ei fraţi........................................
În timpul colectivizarii din URSS a fost considerat un culac şi pe 14 martie 1933 i-au fost confiscate casa, 38 ha şi a fost ţinut la puşcăria dinTiraspol trei luni. A fost prima perioadă de închisoare, unde şi-a petrecut majoritatea timpului în perioada interbelica.
Cronologie:
§1881: se naste Isidor Filipovici Sârbu în satul Corjova; soţia Tatiana Sârbu se naşte în 1880.
§14 martie 1933: i-au fost confiscate casa, 38 ha şi a fost ţinut la puşcăria din Tiraspol timp de trei luni
§1933: Isidor Sârbu împreună cu soţia Tatiana Chirilovna Sârbu au fost răsculăciţi şi lăsaţi fără o fărâmă de pâine, împreună cu cei şapte copii pe care îi aveau;
§20 iulie 1935: i s-a ridicat paşaportul pe motiv că a fost eliberat nelegal;
§1935: Judecaţi şi exilaţi cu interdicţia de a veni la Corjova;
§28 decembrie 1935: Secţia raională de miliţie Dubăsari îl reţine pe Sârbul şi îl obligă să părăsească localitatea. A semnat pentru a pleca, dar continua să locuiască în Corjova.
§14 ianuarie 1936: Judecaţi din nou de „troika" NKVD pentru că au „încălcat regimul de paşapoarte şi pe cel de şedere în zonă cu statut special" (prin zonă cu statut special se înţelegea satul Corjova);
§29 aprilie 1936: pedeapsa e schimbată prin decizia troicii NKVD a RSSU din 29/IV-1936 la trei ani interdicţie de a locui în regiunile cu statut special ale URSS.
§26 octombrie 1937, Sârbul I.F. a fost reţinut de către secţia raională de miliţie Dubăsari şi a fost obligat, prin semnătură, să părăsească regiunea cu statut special.
§20 decembrie 1937: Sârbul Tatianei Chirilovna a fost reţinută a doua oară, fiind obligată, prin semnătură, să părăsească (regiunea cu statut special), dar ea a încălcat regimul de paşapoarte şi continua să locuiască în regiunea cu statut special.
§26 ianuarie 1938: pentru încălcarea regimului de paşapoarte, Sârbul I.F. a fost arestat de secţia raională de miliţie Dubăsari şi închis la închisarea din Tiraspol. Este condamnat la închisoare pe un termen de doi ani în închisoare cu regim general.
§1 februarie 1938: Judecaţi şi condamnaţi a patra oară, tot de organele represive comuniste, fiind din nou deportaţi. Sursa: "Wikipedia"
Un lucru pe care l-am observat plimbându-mă prin parcurile şi ogrăzile din Chişinău este că toţi mănâncă seminţe de floarea soarelui, sau cum se spune în popor “răsărită”. O ronţăim cu ardoare, ne dor buricele de la degete, limba ni se umflă, însă noi continuăm să o mâncăm cu o devotare de invidiat pe care nu o demonstrăm din păcate în alte domenii. Cojile, le aruncăm tot acolo unde şi mâncăm, adică jos. Şi nimănui nu-i pasă, nimeni nu îşi pune întrebarea de ce facem gunoi, dar toţi ne plângem că oraşul este murdar. Unii deştepţi te lasă blocat cu replici de felul : “cojile de răsărită contribuie la îmbunătăţirea solului”. Mediocrii!
Nu avem pe cine ne supăra, aşa am deprins de la părinţi şi bunei, şi aşa îi învăţăm pe copii noştri. Fiind puştan priveam uimit femeile de la sat care ieşeau în drum la o vorbă şi mâncau “răsărită”. Încercam să le emit, să bag seminţa în gură şi în acelaşi timp să vorbesc, şi să las cojile să-mi stea lipite de buze până cad singure, dar nu-mi reuşea. Eram uluit cum de ele reuşesc acest lucru, iar eu ba. Nu ştiam că e o artă şi asta, iar experienţa vine cu timpul.
Deunăzi am urcat în rutieră şi ce credeţi că văd? Şoferul mănânca răsărită, în timp ce conducea, desigur. Te opreşte poliţistul pe drum şi de la el aduce a “răsărită”. Intri în magazin după cumpărături şi vânzătoarea te întâlneşte cu coji pe buze. O mâncăm când ne odihnim, o mâncăm când discutăm, o mâncăm când lucrăm şi culmea o mâncăm... când mâncăm! A devenit o boală a naţiunii, măcar ia şi schimbă ramura de măslin din ciocul vulturului pe una de floarea soarelui.
I-aş sugera viitorului nostru primar (oricine ar fi), să ridice un monument. Mă refer la un monument ce ar reprezenta o seminţă mare de floarea soarelui (rasarită) şi nişte coji împrăştiate la bază. Locul în care să fie amplasat poate fi discutat, dar cu certitudine că trebuie să stea în centrul capitalei, să ne reamintească permanent de boala de care suferă această naţiune – RĂSĂ(RÂIE).
Un lucru pe care l-am observat plimbându-mă prin parcurile şi ogrăzile din Chişinău este că toţi mănâncă seminţe de floarea soarelui, sau cum se spune în popor “răsărită”. O ronţăim cu ardoare, ne dor buricele de la degete, limba ni se umflă, însă noi continuăm să o mâncăm cu o devotare de invidiat pe care nu o demonstrăm din păcate în alte domenii. Cojile, le aruncăm tot acolo unde şi mâncăm, adică jos. Şi nimănui nu-i pasă, nimeni nu îşi pune întrebarea de ce facem gunoi, dar toţi ne plângem că oraşul este murdar. Unii deştepţi te lasă blocat cu replici de felul : “cojile de răsărită contribuie la îmbunătăţirea solului”. Mediocrii! 
