Mărţişor

        A sosit primăvara. Totul revine la viaţă, timpul se încălzeşte şi zilele devin din ce în ce mai lungi. Mergând pe stradă mă prind că zâmbesc doar din simplul motiv că afară e o zi frumoasa sau că văd nişte vrăbiuţe scăldându-se intr-o băltoacă. Acesta este unul din anotimpurile mele preferate.

      Şi cum e obiceiul la Moldoveni, am pregătit „Mărţişorul”.  Cu o zi înainte, l-am prins la haină, iar pe 1 Martie, am păşit în întâmpinarea Primăverii, vroiam să-i arăt că a fost mult aşteptată, că o iubesc şi sunt nespus de bucuros că în sfârşit a venit. Mă simţeam aidoma unui ghiocel care vesteşte revenirea la viaţă după o iarnă grea.

      Deplasându-mă la servici, pe jos (aşa fac de obicei) căutam cu privirea să văd dacă întâlnesc în mulţimea de oameni alţi adepţi ai aceleiaş idei. În zădar. Mare mi-a fost mirarea când am constatat că după 35 min (atâta mi-a luat drumul) am numărat doar două persoane care purtau „Mărţişoare”. Posibil a fost prea devreme, însă după ce am vizitat aeroportul şi am numărat doar 9, mi-am zis:

-     Aloo! Oare nu a sosit primăvara, oare nu avem frumosul obicei de a cadona şi purta mărţişoare de la 1 Martie până la 31, după care le aninăm de copacii din ograda casei? Ce se întâmplă cu noi şi tradiţiile noastre?

       Când vine vorba de „Halloween” sau „panglica Sf.Gheorghe” (în viziunea mea ea nu reprezintă o comemorare dar o promovare a Rusiei în acestă zonă) le acceptăm cu uşurinţă, Şi dăm cu piciorul în ceia ce ne reprezintă pe noi ca naţiune. Ignorăm nişte tradiţii exclusive pentru arealul Carpato-Danubiano-Pontic (România, Bulgaria, Moldova) care îşi au rădăcinile în epoca Imperiului Roman.

        Dacă continuăm în acelaş tempou, sărbătoarea o să dispară. Ca urmare,  o să ardem momâi de paie, veselindu-ne cu clătite şi vodkă.