Goonoiul

     M-am trezit mai deunazi des de dimineata (7:30), ca un adevarat barbat, m-am frecat la ochi, si combinand intinsul cu scosul  chilotului dintre fese,  m-am apropiat de fereastra.  Maaaare mi-a fost mirarea cand in loc de zapada, pe care o astept sa vina mai demultisor in fata ochilor mi se arunca o …“sacosa cu gunoi”, devorata si imprastiata deja de niste caini vagabonzi care mai continua sa vietuiasca prin apropiere. Prima ce mi-a venit in cap a fost: “Magarii”, (iar daca sa fiu sincer: “P….jii”), apuc repede telefonul si fac o poza, am blog frate sau ce naiba…. Dupa aia, somnoros,  inca, am inceput sa ma pregatesc de o noua zi de lucru. La prima vedere se pare a fi un lucru minor, ei si, sacosa cu gunoi… putine ori ne trezim cu sacose sau cu gunoi in plina strada, in ograzi chiar, sau pe scarile din bloc? Nu. Cu peisaje de felul asta ne e deprins ochiul, si nu stiu daca e bine. Oare ne-am atrofiat, oare ne place nou rapanul, oare nu ne consideram  gospodari?, sigur ca da, insa marea dilemma e ca fiecare se considera gospodar la el acasa …. Dar de ceia ce se petrece dupa gard il doare drept in fund, in cur.    

   Poate,  mai bine decit sa fac poze era mult mai correct sa ies afara, sa adun gunoiul si sa-l arunc acolo unde i se cuvine sa stea unui gunoi, insa, nu am facut-o.  Am lasat lucrurile neschimbate si am trecut cu indiferenta, asa,  cum obisnuiesc sa treaca oamenii de prin partea locului, sunt si eu gospodar, doar, la mine in casa, cu asata se explica totul, basta.

    Aceasta descriere pare sa fie una hazlie nu zic, exista un umor in toata treaba, pentru mine insa, e o durere,  o durere  care ma apasa de fiecare data cand privirea mii atrasa de gunoiul imprastiat si aruncat peste tot. Priviti  ce se petrece pe strazile orasului si prin sate, cata mizerie ,  de parca intreaga Republica nu e altceva decat, o ripa, in care  toti arunca gunoiul.  Deci,  prin urmare,  magari si p..ji  indiferenti suntem noi….toti….

:):):)