Ce alegem?

      Oamenii mai in varsta  simt o nostalgie pentru Uniunea Sovietica. Personal, percep perioada de tranzitie de la communism la democratie ca o continua criza, criza care a inceput odata cu lipsa zaharului,carnatului si altor  produse alimentare din magazine.

       Tin minte perioada de trecere la cupoane, tata veni intr-o zi si cumparase tot felul de fleacuri numai ca sa nu tina banii in casa, auzise ca se vor schimba.

      Razboiul din Transnistria. Oameni inarmati prin oras. Eu desenam chipuri hidoase la lectia de desen, subsemnandule cu numele liderilor transnistreni si apoi in drum spre casa le lipeam pe gardurile santierelor de constructie (aveam doar13 ani  si asa imi exprimam ura fata de ei).

      Stingerea gazului in Chisinau. Parintii au gasit o plita electrica cu care mama pregatea bucate,  cei care nu aveau faceau mancare in curte.

      O perioada dupa declararea independentei la radiou se intona “Desteaptate Romane”.        

      Moartea Doinei si al lui Ion Aldea Teodorovici. (stirea am auzit-o pe  la orele 22:00 pieptanandu-ma la oglinda si ascultad radiotocika).

        Accidentul in care a fost implicat poetul Dumitru Matcovschii.

      Trecerea la grafia Latina: un coleg de clasa mi-a dat un ziar in latina pe care taica-sau i la adus de la “Teatrul de Vara” si imi parea ca am in maina o revista  din lumea capitalista.

       Revenirea comunistilor in 1993.

       Esecul lui Snegur……..

       Si multe, multe alte  amintiri care miau ramas  in memorie inca din copilarie. Nu am descris evenimentele intr-o urmare cronologica, le-am insirat asa cum mi-au venit din memorie.  Unele din ele au stat la baza formarii mele ca personalitate si m-au ajutat sa-mi creez valori. Dupa toate acestea de ce sa-mi fie dor ???? Nu vreau sa ma uit inapoi, sunt o persoana care priveste inainte si  voi face tot posibilul ca acest “inainte” sa fie mult mai bun decat a fost. Eu deja am ales.

Goonoiul

     M-am trezit mai deunazi des de dimineata (7:30), ca un adevarat barbat, m-am frecat la ochi, si combinand intinsul cu scosul  chilotului dintre fese,  m-am apropiat de fereastra.  Maaaare mi-a fost mirarea cand in loc de zapada, pe care o astept sa vina mai demultisor in fata ochilor mi se arunca o …“sacosa cu gunoi”, devorata si imprastiata deja de niste caini vagabonzi care mai continua sa vietuiasca prin apropiere. Prima ce mi-a venit in cap a fost: “Magarii”, (iar daca sa fiu sincer: “P….jii”), apuc repede telefonul si fac o poza, am blog frate sau ce naiba…. Dupa aia, somnoros,  inca, am inceput sa ma pregatesc de o noua zi de lucru. La prima vedere se pare a fi un lucru minor, ei si, sacosa cu gunoi… putine ori ne trezim cu sacose sau cu gunoi in plina strada, in ograzi chiar, sau pe scarile din bloc? Nu. Cu peisaje de felul asta ne e deprins ochiul, si nu stiu daca e bine. Oare ne-am atrofiat, oare ne place nou rapanul, oare nu ne consideram  gospodari?, sigur ca da, insa marea dilemma e ca fiecare se considera gospodar la el acasa …. Dar de ceia ce se petrece dupa gard il doare drept in fund, in cur.    

   Poate,  mai bine decit sa fac poze era mult mai correct sa ies afara, sa adun gunoiul si sa-l arunc acolo unde i se cuvine sa stea unui gunoi, insa, nu am facut-o.  Am lasat lucrurile neschimbate si am trecut cu indiferenta, asa,  cum obisnuiesc sa treaca oamenii de prin partea locului, sunt si eu gospodar, doar, la mine in casa, cu asata se explica totul, basta.

    Aceasta descriere pare sa fie una hazlie nu zic, exista un umor in toata treaba, pentru mine insa, e o durere,  o durere  care ma apasa de fiecare data cand privirea mii atrasa de gunoiul imprastiat si aruncat peste tot. Priviti  ce se petrece pe strazile orasului si prin sate, cata mizerie ,  de parca intreaga Republica nu e altceva decat, o ripa, in care  toti arunca gunoiul.  Deci,  prin urmare,  magari si p..ji  indiferenti suntem noi….toti….

:):):)

Welcome to the club

Buna,
sincer sa fiu nu prea stiu cu ce sa o incep...... Am creat acest blog ca o provocare pentru mine insumi, pornind de la ideia: oare sunt EU in stare sa-mi creez si sa mentin un blog???, plus ca ma intrebat cineva daca stiu cum sa-ti deschizi blogul personal, ca doar de "e la moda". Si uite acum stau in fata calculatorului incercand sa-mi incretesc circumvolutiunile pentru a scoate o ideie cat de cat interesanta, daca nu pentru cineva, macar pentru mine sa aiba o valoare.
Inca nu mi-am formulat o ideie generala despre ce voi scri, cel mai mult probabil va fi pur si simplu o reflectie personala asupra lucrurilor care se intampla, cu mine in jurul meu, in tara, in lume in univers.... Nu o sa ma concentrez pe un domeniu anume, politica, cultura, economie, educatie sau mai stiu eu ce, voi fi pe cat se poate de divers in comentariile si in temele pe care le voi aborda.
Sunt de abia la inceput, (ma refer la crearea blogului) fac primii pasi pe un nou tarim, care mii putin cunoscut,  pe parcurs sunt sigur ca va fi un blog de succes.
Deci, mai mult nici nu voi incerca sa scriu, pentru inceput, e de ajuns, intru la apa putin cate putin...
Salve.